Back

ⓘ Cultură. Cultura, care provine de la cuvântul latin colere, ce se traduce prin a cultiva” a onora”, se referă în general la o activitate umană. Definiția dată d ..




                                               

Pavel Dehelean

Profesorul Pavel Dehelean s-a născut în 18 mai 1951 la Căprioara, în județul Arad, și-a început școala în satul natal, a absolvit liceul la Săvârșin, apoi Facultatea de Matematică, la Timișoara. A lucrat la Casa de Cultură încă din timpul facultății, pentru ca mai apoi să revină în instituție și să o conducă din 1984. Acesta a fost cel mai longeviv manager al unei instituții publice din Timișoara- A fost mai bine de 35 de ani directorul Casei de Cultură a Municipiului Timișoara1984 - 2021

                                               

Comunismul național din România

Comunismul național din România sau Național comunismul este un termen care se referă la o formă de naționalism promovată în Republica Socialistă România între 1960 și 1989; termenul în sine nu a fost folosit de regimul comunist. Având originea în emanciparea politică a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din Uniunea Sovietică, a fost foarte dezvoltat de Nicolae Ceaușescu, care a început în 1971, prin manifestul său Tezele din Iulie, o revoluție culturală națională. O parte a mitologiei naționale a fost cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și idealizarea istoriei românești, cunoscută în isto ...

                                               

Centrul de Istorie și Cultură Militară

Centrul de Istorie și Cultură Militară este o instituție a Armatei Naționale a Republicii Moldova aflată în subordinea Ministerului Apărării. Fondată la 18 august 2011, misiunea sa este de a efectua investigații asupra istoriei militare a Republicii Moldova. A cooperat cu instituții istorice străine, cum ar fi Arhivele Militare Naționale Române și Centrul de Informare și Documentare NATO. În februarie 2017, cartea Omagiu și recunoștință, scrisă în memoria celor căzuți în războiul din Transnistria, a fost prezentată în centru. De asemenea, a găzduit mai multe evenimente, inclusiv prima întâ ...

                                               

Biserica romano-catolică din Polonița

Biserica romano-catolică este un lăcaș de cult aflat pe teritoriul satului Polonița, comuna Feliceni, județul Harghita. A fost construită în jurul anului 1800, înlocuind vechea biserică medievală.

                                               

Semion Șoihet

S-a născut în orașul Dubăsari din RASS Moldovenească, RSS Ucraineană, URSS actualmente în Transnitria, Republica Moldova. A crescut la Voronej. Odată cu începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, tatăl său, Mihail 1905-1942, a fost trimis pe front și a murit curând, iar familia mama și cei trei copii a fost evacuată în Asia Centrală și s-a întors în Dubăsari după război. În anii 1951-1956 a studiat la Facultatea de Arhitectură a Institutului Politehnic din Tașkent, apoi a lucrat în construcții de căi ferate în Akmolinsk și, ulterior, s-a întors din nou în RSS Moldovenească. În calitate d ...

Cultură
                                     

ⓘ Cultură

Cultura, care provine de la cuvântul latin colere, ce se traduce prin "a cultiva”/ "a onora”, se referă în general la o activitate umană. Definiția dată de UNESCO consideră cultura ca "o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali”.

Cultura reprezintă o moștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicație specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul și artele, mass media, media interactivă telefonul. În același fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoștințele teoretice, normele abstracte, religia. Cultura poate fi însușita prin diverse forme ale memoriei subiective dar și prin intermediul memoriei obiective.

Uzul popular al cuvântului cultură în multe societăți occidentale poate reflecta chiar caracterul stratificat al acelor societăți. Mulți folosesc acest cuvânt pentru a desemna bunuri de consum ale elitelor și activități cum ar fi bucătăria, arta sau muzica. Alți folosesc eticheta de "cultură înaltă” pentru a o distinge pe aceasta de cultura "joasă”, desemnând toate bunurile de consum care nu aparțin acestei elite.

                                     

1. Definiții istorice

Teoreticienii culturii din secolul al optsprezecelea și începutul secolului al 19-lea și foarte mulți dintre cei de azi identifică cultura și civilizația pe care adesea le opun naturii. Astfel oamenilor cărora le lipsesc semnele culturii înalte par adesea mai naturali și observatorii critică sau dimpotrivă apără elementele culturii înalte care ar inhiba "natura umană".

La sfârșitul secolului al XIX-lea antropologii au propus o definiție mai amplă a culturii, definiție care să poată fi aplicată mai multor tipuri de societăți. Ei au definit cultura drept natura umană și au observat că aceasta își are rădăcinile în capacitatea universal umană de a clasifica experiențele, de a le codifica și de a comunica simbolic. În consecință, societățile izolate dezvoltă culturi proprii, originale, dar componente ale diferitelor culturi locale se pot răspândi cu ușurință de la o comunitate la alta.

Noua disciplină, denumită Antropologie culturală trebuia să găsească definiții ale culturii care să poată fi utilizate atât metodologic cât și teoretic. Antropologii fac distincție între cultura materială și cea simbolică nu doar pentru că fiecare reflectă tipuri diferite de activitate umană, ci mai ales pentru că ele alcătuiesc corpusuri de date diferite care cer diferite metodologii.

Un alt mod comun de înțelegere a culturii este prin definirea acesteia în funcție de părțile ei componente: Valori idei, Norme comportamente, și Artefacte lucruri, sau părți ale culturii materiale.

Valorile sunt idei despre ceea ce poate fi important în viață. Ele ghidează restul culturii. Normele sunt expectații ale comportamentului diferit al oamenilor în diferite situații. Fiecare cultură are metode diferite sancțiuni pentru a-și impune normele. Sancțiunile variază și ele în funcție de importanța normei. Normele cele mai importante formalizate de sancțiuni se numesc legi. Artefactele derivă din valorile culturale și din norme.

De regulă, arheologii se concentrează asupra culturii materiale, iar antropologii culturali asupra celei simbolice, cu toate că ambele grupuri sunt interesate de interacțiunea celor două domenii. În plus, antropologii înțeleg prin cultură nu doar bunuri de consum, ci și procesul de producere al acestora; ei dau un sens atât bunurilor de consum, cât și relațiilor sociale sau practice generate de acestea.

La începutul secolului al XX lea antropologii înțelegeau prin cultură nu doar un set de activități sau procese separate ci și modele, pattern-uri ale acestor produse sau activități. În plus, ei presupuneau că asemenea modele aveau granițe clare, astfel încât oamenii confundau cultura cu societatea care le producea.

În societățile mai mici în care oamenii intră în relații de vârstă, gen, familie sau grup de descendență, antropologii cred că oamenii au mai mult sau mai puțin același set de convenții și valori. De aceea, s-a folosit termenul de subcultură pentru a identifica culturile care sunt parte a unei categorii integratoare. Deoarece acestea reflectă poziția unui segment al societății față de celelalte segmente și față de întregul ei, adesea revelează procese de dominație și rezistență.

                                     

2. Subiecte apropiate

Studiile culturale au apărut la sfârșitul secolului al XX-lea prin reintroducerea gândirii marxiste în sociologie și prin articularea unei teorii sociologice în domeniul criticii sau teoriei literare cu scopul de a se concentra asupra analiziei subculturilor în societățile capitaliste.

Azi antropologii și-au concentrat cercetările asupra proiectului studiilor culturale. Majoritatea resping însă identificarea culturii cu bunurile de consum și noțiunea unei culturi cu granițe, stratificată, deci implicit și pe cea de subcultură. În locul ei, se propune modelul unei rețele complexe de pattern-uri variabile, care leagă oamenii aflați în poziții diferite sau formațiile sociale aflate pe scări diferite. Potrivit acestei idei, fiecare grup își poate construi o identitate culturală proprie.

Un sistem cultural sau mai simplu spus o cultură poate fi considerat ca făcând parte dintr-un sistem social și este ierarhic similar unui sistem economic, politic sau legal.

                                     

3. Cultura folk

Cultura folk poate fi definită ca moștenire colectivă de instituții, obiceiuri, îndemânări, îmbrăcăminte, și mod de viață a unei comunități mici, stabile, unite și de regulă rurală, numită societate folk. Ceea ce se petrece în cultura folk este controlat de tradiție. Rezistența la schimbare a acestei culturi este puternică, iar în cadrul ei sacrul predomină secularul. Lucrurile făcute acasă sau făcute de mână domină sfera uneltelor, pregătirii hranei, medicinii, povestirilor și ritualulilor. Clădirile sunt înălțate fără arhitect sau proiect, dar printr-un plan design comun societății locale și folosindu-se materiale de construcții și unelte disponibile pe plan local. Cultura folk nu se reduce la folclor. Acesta este de regulă definit ca literatură tradițională. El cuprinde viziuni asupra lumii, povești, basme, credințe, legende, cântece, mituri, etc. păstrate în cursul timpului relativ neschimbate și necritic de către membrii unui grup sau comunități. Cultura folk are un conținut mai larg. Ea cuprinde atât elemente tangibile sau materiale, adică lucruri fizice, vizibile, cât și elemente intangibile sau non-materiare.



                                     

4. Cultura populară

Cultura populară este opusă culturii folk ce sugerează individualitatea, specificitatea unui grup relativ restrâns de oameni și, mai presus de orice, tradiția. Cultura populară, în contrast, implică o masă de oameni, în principal situată în mediul urban și care adoptă în mod constant și abandonează rapid modurile de comportare aflate într-o schimbare neîntreruptă, modelele și capriciile culturii materiale și non-materiale. Cultura populară se substituie și înlocuiește diferențele folk și etnice. Astfel, ea devine atât o forță nivelatoare, cât și o forță eliberatoare. Ea servește pentru a înlătura acele stiluri de viață distinctive și elementele culturilor materiale și non-materiale ce se nasc, dezvoltă și există când grupurile rămân izolate și egocentrice. Uniformitatea se substituie diferențierii și identitatea grupurilor este erodată. În același timp individul devine mai liber prin expunerea lui la o arie mult mai largă de oportunități- în îmbrăcăminte, alimente, unelte, recreație, medicină și stiluri de viață- decât au fost vreodată disponibile într-un mediu cultural controlat de alegerile restrictive și limitele impuse de obicei și izolare.Achim Mihu, 2002, p. 86

                                     

5. Legături externe

  • Când aud de cultură… VII. Multiculturalism vs interculturalism, 18 noiembrie 2010, Alexandru Ciolan, Ziarul de Duminică
  • Când aud de cultură… I, 22 septembrie 2010, Alexandru Ciolan, Ziarul de Duminică
  • Când aud de cultură… V. Underground, 28 octombrie 2010, Ziarul de Duminică
  • Obiceiurile excentrice, de zi cu zi, ale marilor personalități ale lumii, 16 noiembrie 2013, Anca Vancu, Adevărul
  • Când aud de cultură… III. Coca-Colonizarea, 7 octombrie 2010, Alexandru Ciolan, Ziarul de Duminică
  • Când aud de cultură… II. Urban Culture, 30 septembrie 2010, Ziarul de Duminică
  • Când aud de cultură… IV. Subcultură, contracultură, 14 octombrie 2010, Ziarul de Duminică
  • Casa de Cultura - Citeste Asta
                                     
  • Casa de Cultură din Suceava, cunoscută anterior sub denumirea de Centrul de creație și cultură socialistă Cântarea României al sindicatelor, este o clădire
  • Cultură populară prescurtat de obicei cultură pop este formată dintr - un grup de idei, perspective și atitudini psihologie care sunt considerate ca
  • Casa de Cultură este unul dintre cele mai cunoscute cartiere ale Constanței. Aici se află Casa de Cultură a Sindicatelor. Cartierul a fost construit în
  • Clubul Muncitoresc Industria Sârmei - 1990 - 2003: Casa de Cultură - 2003 - 2012: Casa de Cultură Ionel Floașiu - după 2012: Palatul Cultural Ionel Floașiu
  • baluri ale bobocilor în colaborare cu instituții de cultură și artă și universități. Aceste Case de Cultură ale Studenților există doar în marile centre universitare:
  • pentru Cultură Direcția județeană pentru Cultură Culte și Patrimoniul Cultural Național Alba, Alba Iulia Direcția județeană pentru Cultură Culte și Patrimoniul
  • Casa de Cultură Vasile Alecsandri a fost construită pe locul unde în urmă cu 199 ani s - a născut marele poet Vasile Alecsandri. Ea se situează în Bacău
  • Un lăcaș de cult este un edificiu delimitat spațial și construit după anumite reguli, ce este folosit pentru utilizări consacrate și unde se adună practicanții
  • Politică și cultură este o operă literară scrisă de Ion Luca Caragiale. La Wikisursă există texte originale legate de Politică și cultură
  • Suplimentul de cultură apărut pe 13 noiembrie 2004 este un supliment cultural săptămînal, realizat de Editura Polirom în colaborare cu Ziarul de Iași
  • Centrul de Artă și Cultură Japoneză este o instituție privată din Cluj - Napoca ce desfășoară activități pentru promovarea culturii nipone. Principală preocupare
  • O cultură microbiologică sau o cultură microbiană este o metodă utilizată în microbiologie pentru multiplicarea organismelor microbiene, cu scopul de a