Back

ⓘ Simbolistica culorilor. Poate fi abordată din mai multe perspective, iar circumscrierea acesteia este necesară mai ales în contextul importanței tot mai mari a ..




                                     

ⓘ Simbolistica culorilor

Poate fi abordată din mai multe perspective, iar circumscrierea acesteia este necesară mai ales în contextul importanței tot mai mari a audio-vizualului și a publicității. Informațiile cuprinse în Dicționarul de simboluri sunt expuse, evidențiind simbolistica culorilor și implicațiile profunde ale acestora în domeniul credințelor și miturilor, în domeniul religios și artistic. Cele șapte culori ale curcubeului au drept corespondent cele șapte note muzicale, cele șapte ceruri, cele șapte planete, cele șapte zile ale săptămânii, etc. Semnificația simbolică a culorilor conține elemente universal-umane, dar și trăsături diferențiatoare, conotații de ordin cultural-religios. Puterea de simbolizare a culorilor cuprinde o arie foarte largă, întrucât culorile pot fi asociate, în diferite părți ale lumii, elementelor primordiale, dimensiunii spațio-temporale. Majoritatea indienilor din America de nord asociază fiecăruia dintre cele șase sectoare cosmice o culoare sacră: apoape de sol se află albul, care indică zorile; peste alb era așternut albastrul ; pentru a reprezenta dimineața peste albastru era galbenul, simbol al asfințitului, și deasupra se afla negrul, simbol al nopții. Amerindienii, la rândul lor, realizează următoarele asociații: galben = nord, albastru = vest, roșu = sud, alb = est, centrul lumii și zenitul = multicolor iar negru = pământul. La populațiile maya, patru culori desemnează geniile celor patru puncte cardinale care domină pământul și inspiră sentimentele omului. Astfel, albului îi corespunde nordul, primul arbore, primul om, făgăduința și speranța, negrului îi corespunde vestul, centrul ascuns și invizibil, noaptea, nenorocirea, roșului - estul, mierea, pofta de averi și putere, iar galbenului - sudul, porumbul, glia care hrănește. Percepții diferite dintre elementele cosmogonice și culori se întâlnesc și la indienii pueblo pentru care galben=nord, albastru=vest, roșu=sud, alb=est sau la indienii din preerie pentru care roșu=vest, albastru =nord, verde=est, galben=sud. La populațiile alakaluf din Țara de Foc, omul deține locul central al unei sfere ideale ale cărei patru axe sunt figurate prin patru culori simbolice: albastru pentru cer și nord; verde pentru pământ și sud; roșul pentru soarele la răsărit și est; galben pentru munții stâncoși unde apune soarele, sălașul apusean al tunetului și morților. Aztecii utilizează același cuvânt pentru toate nuanțele de verde și de albastru, având un simbolism dublu: pe de-o parte, un simbolism solar; pe de altă parte, simbol al fertilității. Culorile mai simbolizează timpul: negrul semnifică timpul propriu-zis și albul - atemporalul, ansamblul lor rezonând în tot ceea ce însoțește timpul, alternanța lumină-întuneric, forța și slăbiciunea, veghea și somnul, binele și răul.

Culorile contrarii precum albul și negrul simbolizează dualismul intrinsec al ființei umane, conflicte ale unor forțe care se manifestă la toate nivelele existenței, de la universul cosmic la lumea intimă: negrul reprezintă forțele nocturne, negative, albul – forțele diurne, pozitive. Simbolismul cosmic al culorilor este regăsit la zeitățile din multe cosmogonii. La egipteni, valoarea simbolică a culorilor intervine adesea și în operele de artă. Negrul este simbolul renașterii postume și al dăinuirii veșnice, culoarea zeițelor Anubis călăuzitoarea morților pe lumea cealaltă și Min ocrotitoarea genezei și a secerișului. Verdele colorează uneori pe Osiris, fiind culoarea vieții vegetale, a tinereții și a sănătății; pielea lui Amon, zeul aerului, are culoarea albastră; roșul este culoarea blestemată a lui Seth și a tot ceea ce este vătămător, violența de temut, răutatea perversă.

Simbolismul religios al culorilor este ușor de regăsit și în alte tradiții și credințe. Conotațiile de ordin cultural-religios sunt ușor de regăsit cu precădere în pictura heraldică, care folosește atributele simbolice ale culorilor și convenția cromatică a artei medievale, precum și în erminii – manuale bizantine pentru uzul zugravilor care precizau cromatica veșmintelor, decorului, părului sau bărbii personajelor Istoriei Sacre. În tradiția creștină, culoarea este o participare a luminii create și a celei necreate. Unele considerații asupra divinității și luminii au ajuns evolutiv până la a asimila fără o regulă absolută culoarea albă Tatălui, culoarea albastră Fiului, culoarea roșie Sfântului Duh. De aici au apărut și unele interpretari de asimilare tehnică, cum ar fi: verdele să fie asimilat vieții și speranței, albul credinței și castității, roșul dragostei și carității, negrul căinței și apropiatei judecăți.

                                     

1. Bibliografie

  • Mureșan, Pavel, Culoarea în viața noastră, Editura Ceres, București, 1987
  • Abrudan, Elena, Exigențele jurnalismului cultural, revista Tribuna
  • Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, vol. 1-3, Editura Artemis, București, 1994
                                     
  • Simbolistica culorilor rămâne una dintre puterile universului cromatic. Încă din timpuri străvechi, obiectele au primit din partea oamenilor asocieri cromatice
  • la 7 septembrie 1961, și arborat oficial la 24 noiembrie, 1961. Simbolistica culorilor provine dintr - o poezie de Safie Al - Deen Al - Hali: Alb pentru munca
  • obținerii culorilor prin sinteză substractivă este o problemă dificilă. Listă de culori Culori web Simbolistica culorilor Simbolistica culorii Coloranți
  • fesul la bărbații islamici Heraldică Semne grafice Simbolism Simbolism rus Simbolistica culorilor Symbol cor cor românesc înființat în 1990 Vexilologie
  • societatea burgheză, evadarea în vis, orientul, erotica etc. deși simbolistica propriu - zisă rămâne aproape întotdeauna la suprafață. Macedonski este
  • Republicii Moldovenești 1917 - 1918 sunt tricolore cu amplasarea orizontală a culorilor albastru, galben și roșu. Drapelul Republicii are pe câmpul albastru inscripția
  • Grimm. În 1809 Runge încheie lucrul la manuscrisul Farben - Kugel Sfera culorilor publicată un an mai târziu în Hamburg. În același an, bolnav de tuberculoză
  • în căutarea autenticului în natură, impresioniștii au impus folosirea culorilor pure, neamalgamate. Fauviștii vor dezvolta această premisă, vor renunța
  • Seurat, Paul Signac și alții, folosind - pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină - tonuri pure, juxtapuse, ca elementele unui mozaic, în suprafețe
  • Steagul Lituaniei a fost adoptat la 20 martie, 1989. Aceleași culori fuseseră folosite de statul independent lituanian din perioada interbelică, dar într - un
  • care utiliza culorile negru - roșu - galben nu reprezenta o varianta pentru aceștia. În lucrarea Mein Kampf, Adolf Hitler a descris simbolismul steagului nazist: