Back

ⓘ Harta cerului este o hartă folosită pentru a determina pozițiile corpurilor cerești. Astronomii folosesc un sistem de coordonate care sunt utilizate pentru a id ..




Harta cerului
                                     

ⓘ Harta cerului

Harta cerului este o hartă folosită pentru a determina pozițiile corpurilor cerești. Astronomii folosesc un sistem de coordonate care sunt utilizate pentru a identifica și localiza corpuri cerești precum stele, constelații și galaxii. Ele au fost folosite din vechime pentru navigație. O hartă a cerului se deosebește de un catalog astronomic care este o listă de corpuri astronomice grupate pentru un anumit scop. O planisferă este un tip de hartă a cerului.

                                     

1.1. Istoric Preistorie

Cea mai veche hartă a cerului descoperită până în prezent este o gravură pe un colț de fildeș descoperit în Germania la 1979. Acest artifact este vechi de 32.500 ani si are o îngravare care seamănă cu constelația Orion. Un desen pe peretele peșterii Lascaux din Franța conține o reprezentare a roiului de stele Cloșca cu puii Pleiadele. Cercetătorul Michael A. Rappenglueck a sugerat că un desen din aceeași peșteră poate reprezenta triunghiul de vară.Un alt desen stelar, creat cu peste 21.000 de ani în urmă, a fost găsit la grota La Tête du Lion. Animalul din acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra.

                                     

1.2. Istoric Antichitatea

Atlasul Farnese este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-a lungul timpului. Prin compararea pozițiilor celor 41 constelații se poate determina momentul când au fost făcute observațiile inițiale. Pe baza acestor informații s-a determinat ca acele contelații au fost observate la anul 55 BC. S-a demonstrat că a fost folosit catalogul astronomul grec Hipparchus.

Un alt exemplu de reprezentare a cerului îl reprezintă zodiacul egiptean Dendera, creat în jurul anului 50 BC. Este vorba de un basorelief sculptat pe tavanul templului Dendera. Este o planisferă reprezentând grafic zodiacul. Însă nu sunt reprezentate stele individuale.

Cea mai veche reprezentare a cerului din China este o cutie de pe la 430 BC, deși nu conține reprezentarea stelelor individuale. Cel mai vechi manuscris existent cu hărți ale cerului a fost descoperit la peștera Mogao, pe Drumul mătăsii. Este un manuscris de 210cm lungime și 24.4 cm lățime înfățișând cerul între 40° nord și 40° sud pe 12 pagini, plus a 13-a pagină cu reprezentarea cerului circumpolar. Sunt desenate un total de 1.345 stele împărțite în 257 grupuri. Data manuscrisului e estimată în jurul anilor 705 BC - 10 AD.

În timpul dinastiei Song, astronomul chinez Su Song a scris o carte intitulată Xin Yixiang Fa Yao, care conține cinci hărți cu 1464 de stele, la anul 1092. În 1193, astronomul Huang Shang a făcut o planisferă împreună cu un text explicativ. A fost gravată în piatră la 1247, și această hartă există în continuare în templul Wen Miao din Suzhou.

                                     

1.3. Istoric Evul Mediu

În civilizația occidentală, primele hărți ale cerului realizate cu precizie au fost cel mai probabil, ilustrațiile produse de astronomul persan Abd Al-Rahman Al-Sufi în lucrările sale de la 964 intitulate Cartea stelelor fixe. Această carte a fost o actualizare a părților VII.5 și VIII.1 ale catalogului Almageste de Ptolemeu din secolul al II-lea. Cartea lui Al-Sufi conținea ilustrații ale constelațiilor și ale stelelor mai strălucitoare ca puncte luminoase. Cartea originală nu a supraviețuit, dar o copie de la aproximativ 1009 este păstrată la Universitatea Oxford.

Poate cea mai veche hartă a cerului europeana a fost un manuscris intitulat De Composicione Spere Solide. A fost probabil produs la Vienna, Austria la 1440 și conținea două părți reprezentând constelațiile emisferei nordice și eliptica. Probabil a servit drept prototip pentru cea mai veche hartă europeană tipărită, un set de protrete produse la 1515 de Albrecht Dürer în Nuremberg, Germania.



                                     

1.4. Istoric Epoca marilor descoperiri

În timpul erei marilor descoperiri geografice, ca urmare a expedițiilor in emisfera sudică au fost observate și adăugate noi constelații. Probabil cele mai multe provin din înregistrările a doi marinari olandezi, Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman, care au călătorit împreună în Indiile de est olandeze la 1595. Munca lor a dus la producerea la 1601 a globului lui Jodocus Hondius, care a adăugat 12 noi constelații sudice. Mai multe astfel de hărți au fost produse, inclusiv Uranometria de Johann Bayer la 1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică.

Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia, în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea reprezentării pozițiilor stelelor sudice.Autorul a introdus 11 noi constelații: Scutul, Lacerta, Câinii de vânatoare etc)

                                     

2. Legături externe

  • en An online guide to using a star chart
  • en The worlds earliest manuscript Star Chart

Atlase stelare

  • en Sky Map Online - Harta cerului - aplicație online folosind peste 1.2 milioane de stele.
  • en SFA Star Charts - 4 hărți ale cerului în format pdf
  • en The Evening Sky Map - Harta cerului pentru emisfera nordică.
  • en Monthly Sky Maps - Harta cerului pentru orice locație de pe Pământ
                                     
  • Scară cartografie Hartă inversată Mercator Perioada Marilor descoperiri Busolă Sextant Orientare geografie Harta cerului Harta lui Piri Reis Achim
  • verticala observatorului și sfera cerească, situat imediat sub observator. Nadirul este diametral opus zenitului. Zenit Harta cerului Cerul înstelat
  • opus zenitului este nadirul. Aceste simboluri apar în opera lui Ion Barbu, în poeziile Copacul și Joc secund Nadir Harta cerului Cerul înstelat
  • ecuatorul ceresc care desparte emisfera sudică de cea nordică cupola cerului văzută de la un anumit punct de pe Pământ este mărginit de linia orizontului
  • despre cerul înstelat. Planetariumul din Hamburg Proiector Zeiss, Modell VI, 1968 Planetariumul Carl - Zeiss din Stuttgart Planetariul din Suceava Harta cerului
  • dreaptă 21h 40m - 23h 20m. Când Soarele este situat în această regiune a cerului în a doua jumătate a lunii martie, este posibil să fie văzute aceste obiecte
  • observații și calcule necesare întocmirii unei hărți a cerului intitulată Harta fotografică a cerului pentru secolul al XX - lea. Principala sa ocupație ca
  • și ora mareelor, ora solară, timpul sideral, data solstițiilor, o hartă a cerului etc. Ceasurile solare sunt uneori agrementate de tot felul de simboluri
  • epocii sale, cele ale marelui astronom danez Tycho Brahe. Pentru harta sa a cerului austral, el s - a folosit de însemnările a doi navigatori olandezi
  • possesio Monera et aliae quaedam possessiones ipsius ecclesie de Egrus. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769 - 1773 Sectio 172 localitatea apare sub