Back

ⓘ Familia Flondor este una dintre cele mai vechi familii boierești din Bucovina, membrii ei deținînd dregătorii încă din secolul al XVI-lea. Familia Flondor era u ..




Familia Flondor
                                     

ⓘ Familia Flondor

Familia Flondor este una dintre cele mai vechi familii boierești din Bucovina, membrii ei deținînd dregătorii încă din secolul al XVI-lea. Familia Flondor era una dintre cele mai însemnate familii boerești din Moldova și înrudită din vechime cu familiile Balș, Buhuș, Ureche și alte familii mari. Prima genealogie a acestei familii a fost alcătuită de Sever de Zotta, publicată în anul 1933; în acest scop, Sever Zotta a consultat documentele familiei Flondor între anii 1900-1901 la Storojineț, la domeniul lui Iancu Flondor.

                                     

1. Repere genealogice

Această familie de boieri moldoveni nu a avut inițial numele Flondor. Toader Albotă, vel armaș mare armaș, poreclit Fliondor, era frate cu Gheorghiță Ciudin, cei doi frați au fost fiii lui Pavel Albotă 1615-1680, vornic de Poartă sub Vasile Lupu. Printr-o hotarnică din 1 august 1720, Pavel Albotă împarte celor 6 urmași ai săi moșia Cătămăreștilor. Această hotarnică se găsește în fondul personal Iancu Flondor. Toader Albotă-Flondor a fost căsătorit cu Maria Măriuța Gherman, fiica pârcălabului Grigore Gherman și a soției sale Kelsina născută Tăutul, nepoată a marelui logofăt Solomon Bărlădeanul. Constantin Duca voievod, la 28 februarie 1694 întărește lui Toader Albotă moșiile moștenite de la socrul său, Grigorie Gherman pârcălab și de la soacra sa Kelsina, fata lui Gligorie Tăutu. Toader Albotă luă cel dintîi porecla de Flondor, rămasă ca nume în loc de Albotă. Pavel Albotă purta numele de Albotă de la bunicul după mamă, care fusese mare postelnic al Moldovei în perioada 1531-1537, deci în timpul primei domnii a lui Petru Rareș 1527-1538. Numele cert al strămoșilor Flondorenilor a fost Albotă. În 2 februarie 1796, "Kreisamtul Bucovinei" confirmă că familia Flondor purta mai înainte numele Albotă.

Mihai Dim. Sturdza, într-o lucrare enciclopedică istorică recentăface următoarele distincții. "La sfârșitul veacului al XVII-lea familia Albotă se împărțise în trei ramuri, purtând fiecare nume diferite și cu destine deosebite: Ciudin, Flondor și Albotă. Ciudineștii vor dăinui în rândurile celei mai modeste boierimi de țară.; familia Flondor, rămasă și ea departe de centrul puterii de la Iași, va duce o existență mai de vază în Bucovina, va obține titluri de noblețe austriece și se va distinge în fruntea mișcării naționale române. Cât despre ramura care păstrase numele de Albotă, ea va dăinui, obscură și sărăcită, în Moldova de Jos, unde urma i se pierde la sfârșitul secolului al XIX-lea."

Cronicile Moldovei îl amintesc în cîteva rînduri pe Toader Albotă-Fliondor. Astfel, cronicarul Ion Neculce descrie în letopisețul său un episod din anul 1679 din timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru a-l detrona pe Duca Vodă. Ion Neculce arată că, prinzîndu-i pe acești boieri, Gheorghe Duca ". mult i-au mustrat, și au orînduit pe Toader Fliondor, vel armaș, poruncindu-i de le-au tăiat capetele la tustrii, dzua amiadzăzii la fîntîna, denaintea porțăi curților domnești”., citat în. Fiul lui Toader, vel medelnicerul Șerban Flondor 1683–1768 în documente Fliondor a primit în 8 ianuarie 1730 de la domnitorul Moldovei Grigorie Ghica Vodă o confirmare în dregătoriile de mare medelnicer și vornic: "credincios boierul Domniei mele Dumnealui Șarban Flondor, ce l-am făcut medelnicer mare și vornic la Câmpulungu rusesc, cari ni s-au jăluit zicând că porecla lui este Albotă, acu s-au schimbat în Flondor pentru care au arătat dovezi un uric cu velet 7141 Sept 20 dela Moisii Mogilă Vvod”. Hrisovul domnesc dat vornicului Șerban Flondor în 1730 de către Grigore Ghica menționează: ". Din început, porecla lor a fost Lăpușneanu, după aceea au rămas Albotă de la Pavel vornicul”. Dr. Nicu Cotlarciuc op.cit. a susținut următoarele: Alexandru Vodă Lăpușneanul +1568 după istorie, a avut un fiu Bogdan, care i-a urmat și în domnie. Acesta însă după o domnie de 4 ani 1568-1572 fu necesitat să părăsească țara și să-și caute refugiul la Moscova. Din documentele.reiese că Alexandru Lăpușneanu să mai fi avut un fiu pe carele îl chiema Constantin. Constantin Kneazul să fi avut doi fii Pavăl și.Ioan. Aceștia s-au întors în țara lor, dar se vede din frică sau din alte motive, presupun din motive de oportunitate, nu au mai purtat numele "Lăpușneanu", ci sau numit "Albotă". Pavăl Albotă a ajuns chiar vornic mare." Descendența Flondorilor din Alexandru Lăpușneanu este totuși incertă. Această opinie este susținută și de Filip-Lucian Iorga 2013 care afirmă că."un document fals a născut istoria conform căreia neamul Flondor-Albotă-Ciudin ar descinde dintr-un cneaz Constantin din Kiev, fiu natural al lui Alexandru Vodă Lăpușneanu. Familia Flondor a deținut timp de patru generații funcția de vornic de Câmpulung pe Ceremuș sau Câmpulung Rusesc, dregătorie cu caracter judecătoresc și administrativ, dependentă de Starostia primăria de Cernăuți. Șerban Flondor deținea în 1749 domeniile Putila, Șipotele, jumătate din Câmpulungul Rusesc, Milie, Hlinița Bainu, Melencăuți, Robeliceni, Domușeni și Bivolari.

Prin soția sa Catrina, fiica serdarului Vasile Bainschi, Șerban Flondor 1683–1768 se înrudea cu alte familii boierești ca: Arap, Buhuș, Ureche. El a avut trei copii: Toader Flondor, căsătorit cu o Stîrcea în prima căsătorie, apoi cu o Samson în a doua căsătorie; Maria, poreclită Lupa, căsătorită cu Ioniță Stârcea, poreclit Cracalia mare șătrar și Ioan Flondor căsătorit cu Nastasia Arap. În cartea de hotărnicie a moșiei Lucovița din 20 iulie 1760 figurează un Șerban Flondor, medelnicer, care primește 6 jirebii, pe care le împarte fiilor săi Ioniță și Toader.

Ioan Flondor n. 1710 - d. 26 martie 1784, vornic de Câmpulung Rusesc, este considerat strămoșul tuturor Flondorenilor din Bucovina deoarece, prin trei fii ai săi Gheorghe, Constantin și Dimitrie, se continuă descendența familiei Flondor. Ceilalți doi fii, Vasile și Ion, nu au avut urmași. Surorile lor au fost: Elisabeta, Alexandra Stârcea, Maria Wasilko și Anița Potlog.

Fiii lui Ioan, adică Gheorghe, Constantin, Dimitrie și Vasile, au primit de la împăratul Francisc al II-lea titlul nobiliar austriac de "cavaler de Flondor” Ritter von prin diploma din aprilie 1796. Diploma atestă că familia Flondor descinde din antiqua et nobilissima familia Albote. Ion Drăgușanulafirmă că: "Partea de sus a satului Milie, cea care aparținuse lui Ion Flondor, este moștenită, în 16 noiembrie 1794, de feciorii lui Constantin, Iuoniță și Dumitraș Flondor, Iuoniță Flondor cedând partea sa de sat și moșie, în 18 august 1797 fraților săi, Constantin și Dumitraș".

Din fiii lui Ioan Flondor Dimitrie, Constantin și Gheorghe s-au divizat trei ramuri linii ale familiei Flondor: din Dimitrie - linia Cobălciu, din Constantin - linia Storojineț Bucovina și Glinca în Basarabia și din Gheorghe - linia Hlinița din Bucovina.

                                     

1.1. Repere genealogice Ramura Cobălciu

Dimitrie cavaler de Flondor n. 1757 - d. 18 septembrie 1832, șeful ramurii liniei I a familiei, căsătorit cu Anița n. 1785 - d. 5 aprilie 1845, fiica cavalerului Nicolae de Wassilko n. 1753 - d. 1809, a avut copii pe:

  • Otto sau Othon cavaler de Flondor și
  • Casandra, căsătorită Giurgiuvan,
  • Isidor,
  • George cavaler de Flondor 1839-1917 care devine șeful primei linii, posesorul moșiei Robeliceni din Basarabia, însă stabilit în Bucovina. Căsătorit cu Aglaia de Goian, George a avut doi copii
  • Ion,
  • Leon,
  • Maria, căsătorită Ianoș și
  • Dimitrie,
  • Gheorghe, cavaler de Flondor. De la Gheorghe și soția sa Elena de Volcinski au rămas doi fii
  • Elena căsătorită: 1) 1889 cu comisarul imperial baronul Gheorghe de Stârcea Styrcea "1869-1897); 2) 3 iulie 1898 la Cernăuți cu contele Anatol Bigot de Saint-Quentin 1849-1932, general austriac de cavalerie.
  • Nicolae Flondor și
  • Mihai,
                                     

1.2. Repere genealogice Ramura Hlinița

Gheorghe Flondor n. 1761 - d. 20 august 1797, fiul lui Ioan, căsătorit cu Ana de Strâșca d. 4 iulie 1854, este șeful liniei a doua, deținea moșia Hlinița din Bucovina și a avut cu soția sa cinci copii:

  • Olimpia de Tabora,
  • Emanoil,
  • Iordache, n. 3 ianuarie 1798 - d. 1 mai 1868 căsătorit cu Ecaterina de Gaffenko n. 24 ianuarie 1804 - d. 17 august 1849. Una din fetele lor a fost Ecaterina, căsătorită cu baronul Alexandru Wassilko de Serecki.
  • George Flondor și
  • Alexandru Flondor.

Conducerea liniei a doua a familiei a fost preluată de Alexandru Flondor, care a fost căsătorit cu. născută Calmuțchi Kalmucki

l-a avut ca fiu pe Emanoil Flondor deputat, căsătorit cu Elena de Zotta; Emanoil Flondor deținea moșia Hlinița pe Prut.

                                     

1.3. Repere genealogice Ramura Storojineț și Glinca

Constantin "Ritter von” Flondor n. 1764 - d. 17 ianuarie 1815, fiul lui Ioan Flondor, a fost căsătorit cu Paraschiva de Kalmuțchi și a avut următorii copii:

  • Gheorghe,
  • Nicolae Flondor.
  • Nastasia, căsătorită Perjul,
  • Elisabeta căsătorită Verdeș,
  • Dimitrie și
  • Ecaterina 1816-1882, căsătorită cu cavalerul Vasile de Grigorcea 1797-1876, înmormântați cu fii lor Iancu 1845-1888 și Adrian n. 7 mai 1882 - d. 13 aprilie 1899 în curtea bisericii lui Vasile la Sinăuți.
  • Maria,

Prin Dimitrie și Nicolae, linia ramura lui Constantin s-a divizat în două părți: o ramură a lui Dimitrie Flondor ce deținea moșia Glinca în Basarabia și o ramură a lui Nicolae cavaler de Flondor, care devine șeful liniei a treia din Bucovina.

Nicolae cavaler de Flondor n. 21 martie 1795 - d. 1864, născut în Milie, a deținut moșiile Rogojești, Storojineț și Ropcea din Bucovina. A fost căsătorit cu Ecaterina 1803-1875, fiica soților Ioan baron de Cârste 1775-1830 și Smaranda Ralli 1780-1835 care au dăruit fiicei lor trei părți din satul Storojineț, la 14/26 martie 1829. Au avut doi copii, anume:

  • Eufrosina n. 30 martie 1826 - d. 16 ianuarie 1899, căsătorită cu George Hurmuzachi 1817-1882, deputat al Consiliului Imperial Reichsrat precum a Dietei Bucovinei.
  • Gheorghe Flondor 1828-1892 căsătorit cu Isabella Dobrowolski von Buchenthal 1835-1890,

Gheorghe cavaler de Flondor n. 1828 - d. 1892, s-a căsătorit la 30 octombrie 1850 cu Isabella Dobrowolski de Buchenthal 1835-1890, se bucura de mare stimă și autoritate, prin corectitudinea exemplară a caracterului său, prin virtuțile sale civice și prin sfințenia cu care ținea la datinele și obiceiurile strămoșești. Gheorghe cavaler de Flondor a fost deputat în Dieta Bucovinei, a cărei primă sesiune a avut loc în anul 1862. A avut șapte copii:

  • Costachi,
  • Elena 1868-1916, căsătorită cu prințul Ioan Mavrocordat, din Dângeni
  • Nicu Flondor, căsătorit cu Elena de Grigorcea și apoi cu Ana Tarnavski.
  • Aglae,
  • Iancu Flondor, căsătorit cu Elena de Zotta
  • Ecaterina 1871-1875,
  • Tudor Flondor, căsătorit cu Maria, născută Ciuntu,

Tudor cavaler de Flondor 1862-1908 s-a remarcat ca bun compozitor dar și ca politician, jurist și economist român pe timpul Imperiului Austro-Ungar.

  • Florica 1897-1983, căsătorită cu generalul de brigadă Aurel Racovitză.
  • Gheorghe 1892-1976, deputat de Rădăuți și senator pentru "Partidul Național Liberal" și Rezident Regal al Bucovinei,
  • Isabela-Nectara 1890-1985, cântăreață de operă,
  • Constantin 1889-1942, fost ministru plenipotențiar la Stockholm și mareșal al Curții Regale, 1937-1939,

Iancu Flondor 1865-1924, unul dintre principalii făuritori ai Unirii de la 28 noiembrie a Bucovinei cu România, a fost căsătorit cu Elena de Zotta și a avut trei fii:

  • Mircea Flondor 1908-1927.
  • Neagoe Flondor 1901-1952, căsătorit cu Elena de Grigorcea, și
  • Șerban Flondor 1900-1971, căsătorit cu Nadejda Nadeje Știrbei, fiica prințului Barbu Știrbei,

În parcul central din Rădăuți există un bust din bronz al patriotului român Iancu Flondor, inaugurat în 28 noiembrie 2009.

Nicu Flondor 1872-1948 a fost primar al municipiului Cernăuți de 3 ori. A fost căsătorit cu Elena de Grigorcea și a avut următorii descendenți:

  • Alexandru Flondor 1902-1987, căsătorit cu Daisy contesă Lazansky,
  • Radu Flondor 1900-1956, căsătorit cu Maria Vasiliu,
  • Elena Flondor 1904-1944, căsătorită cu Dr. Petru Bohosievici.

O precizare este necesară: Radu Flondor, autorul unui Dicționar Român-Japonez ", Tokyo, 1940, semnează în calitate de autor al dicționarului cu numele Radu Nicolae Flondor.

Nicu Flondor a primit titlul de baron, cu fiii săi Radu și Alexandru în 1913.

Un arbore genealogic al familiei Flondor în reprezentare grafică se găsește la Arhivele Statului din Cernăuți și este reprodus în lucrarea scrisă de Vlad Gafița.

In Arhivele Statului din Cernăuți, colecția de documente "Familia Flondor", fond 1243, cuprinde 10 dosare, în care se păstrează vreo 10 file din arborele genealogic al familiei Flondor, dar și al altor familii înrudite: Cârste, Buchenthal, Vasilco, Grigorcea, Stârce, Buhuș, Hurmuzachi și altele.

Familia Flondor a ctitorit biserica cu hramul "Arhanghelii Mihail și Gavril” din Storojineț.

Conacul familiei Flondor se află în satul Rogojești din comuna Mihăileni, județul Botoșani. Domeniul Rogojești a fost cumpărat de Gheorghe cavaler de Flondor, căsătorit cu Isabella de Buchenthal-Dobrowolski, de la cumnatul său Alexandru Alecu cavaler de Buchenthal, în jurul anului 1880. El a fost transmis lui Tudor cavaler de Flondor. În conacul familiei din Rogojești este amenajată Casa Memorială Flondor.

Un alt domeniu al familiei Flondor a fost cel din satul Zaharești, Suceava, comuna Stroiești, care a aparținut lui Alexandru von Flondor fiul lui Nicu Flondor și a fost transmis prin moștenire fiului său, Nicolae baron de Flondor.



                                     

2. Obținerea titlurilor nobiliare

Toader Albotă-Fliondor reprezintă "rădăcina” familiei Flondor din Bucovina. Spiței Albotă din Basarabia i s-a recunoscut statutul nobiliar originar din Molodova și este reprezentată prin Albotă Alexandru, înscris în anul 1852 în cartea I-a nobilimii rusești.

După anexarea Bucovinei de către Austria Habsburgică în 1775, noua administrație imperială și-a propus integrarea în structurile proprii a boierimii românești. Numărul familiilor boierești române din Bucovina între anii 1775-1786 după alipirea Bucovinei la Galiția era: 18 familii de boieri mari, 119 familii de boieri mici și 154 familii de mazili.

Împăratul Iosif II emitea la 14 martie 1787 o patentă imperială ce stabilea:

1. "Pe viitor, titlurile de boier, mazil etc. vor înceta cu totul și întreaga nobilime a Bucovinei va fi împărțită în Herren în trad.: nobili și Ritterstand în trad.: rang de Cavaler. 2. Herrenstand-ul în trad.: nobilimea cuprinde în sine rangurile de Conte și Baron pe care le primesc toate familiile care au ocupat în Moldova vreuna din cele 12 boierii mari "boieri veliți" și dovedesc că au în țările Cesaro-crăiești 3000 florini venituri anuale." Ritterstand - ul avea trei trepte, cu titlurile respective: 1) Ritter von = Cavaler de; 2) Edler von = nobil de; 3) Uradelige = nobilimea străveche,fără titluri, cari înaintea numelui lor aveau numai simpla particulă von= de. Patenta include la punctul 5 următoarele: Ritterstand- ul, cu dreptul de înnmatriculare este recunoscut prin aceasta tuturor boierilor și mazililor, fără să fie nevoie să-l solicite, la fel ca și nobililor poloni prin patenta din 13 iunie 1775.

Majoritatea boierilor din Bucovina au cerut și au obținut indigenatul cetățenia și înmatricularea în registrul de evidență al nobilimii Bukowiner Majestätsbuch. Cei mai mulți boieri devin "cavaleri" Ritter von, cîțiva baroni Herrenstand și doar o familie, Wassilko de Serecki, conte Hochadel.

Familia Flondor a obținut nobilitatea austriacă prin diploma de recunoaștere a nobilității din 7 aprilie 1796, emisă de către comisia abilitată de la Lemberg, în care se spune:

.antiqua et nobilissima familia Albote procedere Flondori et etiam cum principibus Moldaviæ affinitatem habuisse.

Această recunoaștere a nobilității a fost înmatriculată în registrul de evidență al nobilimii Bukowiner Majestätsbuch în 23 februarie 1813.

Din cadrul familiei Flondor a primit titlul de Freiherr baron cavalerul Nicu Flondor cu fiii săi Radu și Alexandru. În general, Flondorenii dețineau rangul de "cavaler" Ritter, ca de altfel majoritatea nobilimii autohtone din Bucovina. Almanahul de Gotha, îl menționează numai pe Nicu Flondor, ca baron. Domnul Tcaciuc-Albu a povestit, că lui Iancu Flondor s-ar fi oferit titlul de baron, dar l-ar fi refuzat. Această afirmare însă este incorectă. Un pretendent a trebuit să facă o cerere. Flondorenii au făcut-o, dar numai Nicu a căpătat dreptul a se numi baron. Iancu ori nu a subscris o cerere sau cea a lui a fost respinsă din cauza atitudinii sale necooperative față de guvernul austriac.

Numele boieresc al familiei este pus în legătură cu coloniștii de origine germană din secolul XII. Flondorenii au ctitorit biserica "Sfântu Gheorghe" din Storojineț în 1888 și biserica "Adormirea Maicii Domnului" în 1786 din Hlinița.

                                     

3. Referințe

  • Cocuz, Ioan 2003. Partidele politice românești din Bucovina. Editura Cuvântul Nostru, Suceava, ISBN 978-973-85272-0-1, 490 pagini
  • ***, Gothaisches Genealogisches Taschenbuch. Freiherrliche Häuser. 79 Jahrgang, Justus Perthes, Gotha, 1929
  • Gafița, Vlad 2008. Iancu Flondor 1865-1924 și mișcarea națională a românilor din Bucovina. Editura Junimea, Iași, ISBN 9789733713005, 544 pagini
  • Iorga, Nicolae 1929. Faptă și suferință românească în Ardeal, București, tipărit la Vălenii-de-MunteIorga, Nicolae 2008. Fapta și suferința românească în Ardeal, Documente revelatorii. Ediție îngrijită de I. Oprișan, Editura Saeculum I.O., ISBN 9789736421594, 496 pagini
  • Zotta, Sever de 1933. Die Abstammung der Familie Flondor. Sonderdruck aus: "Bukowiner Heimatbläter", herausgegeben von A. Nibio, Radautz, Jahrgang I, Heft 1-3, Radautz 1933
  • Pânzar, Ioana Andreea, Pânzaru-Bucovina, Mihai 2007. Originea familiei Flondor. Prefață de Alexandru Racovitză-Flondor și Mihai Pânzaru. Editura Flondor, Rădăuți-Bucovina, ISBN 978-973-87227-9-8
  • Lecca, Octav-George 1999. Familiile boierești române istorie și genealogie după izvoare autentice. Editura Muzeul Literaturii Române, București
  • Neculce, Ion. Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat
  • Șesan, Dragoș 1999, Fondul personal Iancu Flondor, Revista Arhivelor, nr. 1-2, p. 198-201, ISSN 1453-1755
  • Larionescu, Traian 1944."Familii vechi bucovinene". Extras din Arhiva genealogică Română, București, Tipografia Ministerului de Război. Disponibil la Biblioteca Centrală Universitară Carol I, București. Cota: DREPT 47876
  • Tcaciuc-Albu, N. 1934. Vieața și opera lui Tudor Flondor. Editura Iconar Mircea Streinul & Iulian Vesper, Cernăuți