Back

ⓘ Educația copiilor supradotați. Supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element comun excepționalitatea și fiind realizată ..




                                     

ⓘ Educația copiilor supradotați

Supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element comun excepționalitatea și fiind realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate și în condițiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant. Copiii supradotați nu constituie un grup populațional omogen. Nu se poate vorbi de un profil psihologic unic.Totuși, supradotații constituie un grup aparte, care se diferențiază prin caracteristicile de personalitate, stil de învățare, mod de interacționare cu semenii etc.Ei trebuie considerați persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru că sunt speciali.

Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, la nivel psihometric, peste 130,observându-se diferențe cognitive atât la nuvel cantitativ, cât și calitativ, o maturitate mai mare percepție și memorie vizualǎ, dezvoltarea capacității metacognitive la o varstă timpurie aproximativ 6 ani și intuiție în rezolvarea problemelor, talent creativ și motivație intrinsecă pentru învățare, precocitate și talent.

Cea mai completǎ definiție a supradotǎrii a fost prezentatǎ în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educație a Ministerului Educației din Statele Unite la Congresul pe tema educației, 1971. Conform ei, copiii supradotați și talentați sunt acei copii capabili de performanțe ridicate, care demonstreazǎ achiziții și/sau abilitǎți potențiale, precum: capacitate intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă, capacitate de lider, arte vizuale și reprezentative, capacitate psihomotorie.

                                     

1. Concepte despre supradotare

Educația copiilor supradotați nu este o educație elitistică, nu se adresează unui procent redus din educația școlară, ci, prin programele de acumulare, accelerare și îndrumare, sunt promovate, formate și dezvoltate abilitățile naturale și potențialele tuturor categoriilor de copii. O alternativă educațională poate și trebuie să fie orientată către principii de dotare intelectuală, respectiv emancipare, și nu manipulare.

Declarația de la Lisabona respectă toate principiile enunțate și exprimate clar de zeci de ani de sistemul de educație a copiilor supradotați. Educația copiilor supradotați nu vine în contradicție, ci se suprapune și respectă sistemul de învățământ existent, însă se bazează pe un curriculum, programe și metodologii de învățământ și practică ce pot îmbogăți oferta grădinițelor, școlilor, liceelor și universităților, la alegerea acestora.

  • Natura și conceptele despre inteligența și creativitatea umană: modele și teorii, modelul inteligenței multiple
  • Dezvoltările asimetrice asincrone ale copiilor înzestrați
  • Nivelele dezintegrării pozitive
  • Modele și teorii asupra supradotării și talentului: implicit, explicit, altele
  • Caracteristicile cognitive, afective și sociale ale copiilor supradotați și talentați
  • Nivele de dezvoltare
  • Noțiuni fundamentale ale dezvoltării umane
                                     

2. Identificarea copiilor înzestrați și talentați

Acești copii necesită programe și/sau servicii educative superioare celor care se găsesc, de regulă, în programa școlară, în vederea realizǎrii contribuției lor fațǎ de sine și fațǎ de societate. Este posibil ca acești copii capabili de realizări înalte să nu-și fi demonstrat încă potențialul printr-un randament înalt, de aceea este foarte importantǎ identificarea lor de cǎtre persoane calificte profesional.

Este absolut necesar să fie luat în considerare conceptul de supradotare în toate formele sale de manifestare, pentru dezvoltarea unui sistem potrivit de servicii, pentru cea mai bună educare a elevilor cu potențial variat și multiplu. O alternativă pentru orientarea spre succes este definirea supradotării ca fiind o dezvoltare avansată în orice domeniu. Tannenbaum introduce conceptul de șansǎ - ea presupune întâlnirea copilului supradotat cu persoana care sǎ-l descopere și sǎ-l orienteze.

Toate aceste caracteristici sunt utilizate în educația copiilor înzestrați, iar evaluarea progresului se face pe toate aceste direcții. Nu în sensul că inteligența lui "a crescut", ci că pur și simplu fusese inhibat și, într-un cadru socio-afectiv mai adecvat, aceasta a ieșit la lumină. Multe dintre rezultatele programelor folosite pentru copiii defavorizați socio-cultural apar în urma atenției speciale primite de acești copii efectul "Pygmalion”.

Gagné 1989 ; 1991 a demonstrat că aceste metode nu sunt fiabile față de standardele psihometrice, și deci nu prezintă o alternativă realistă la procedeele de identificare formale. Informarea adițională, în cadrul orelor de evaluare, poate fi utilă, după cum am spus deja, completând-o cu alte procedee. Există exemple de personalități faimoase ca Einstein, Edison etc. care, în copilăria lor, au obținut fără îndoială un QI mai mic decât media, fiind lenți și având o capacitate verbală limitată. Probabil, dacă ar fi fost examinați din copilărie cu ajutorul a multiple procedee și instrumente, s-ar fi putut ajunge la descoperirea unei dotări excepționale în inteligența practică. Totuși, există preșcolari cu o astfel de capacitate extraordinar de bine dezvoltată, dar care se află în contrast cu economia lor de limbaj, lipsită de înțelegere și raționament.

În mod cert, la nivelul psihometric e foarte dificil, dacă nu chiar ridicol, să se stabilească un punct fix al QI în care un individ trebuie să fie considerat supradotat. Ne vedem confruntați cu problema privind continuitatea punctajelor și fixarea unui punct care să-1 separe pe supradotat de nesupradotat, ceea ce ar trebui să se facă în mod flexibil. Fiecare caz trebuie, așadar, examinat individual și printr-o abordare multidimensională.

Evaluarea trebuie să cuprindă procedee multiple, instrumente și metode: întrevederi cu părinții, copiii și profesorii; observații, chestionare, liste, teste standard etc. Tehnicile trebuie selectate după calitățile științifice, după obiectivitate, fiabilitate și validitate. În această evaluare, o mare importanță o are judecata părinților, pentru că ei îi pot observa în orice împrejurare pe copiii lor. Acestora li se cere, în discuții și prin diverse chestionare, să relateze exemple concrete de comportamente care le-au atras atenția asupra diferenței de dezvoltare în raport cu alți copii.

Făcând referință la metodele cele mai adecvate de identificare, testarea individuală este instrumentul cel mai potrivit, deși necesită mult timp pentru aplicare. La aceeași concluzie ajunge atât Ministerul Educației și Științei din SUA 1971, cât și studiile lui Gallagher. Identificarea cere o abordare multimetodică. Teoriile cele mai recente despre supradotare și creativitate își asumă concepte multidi¬mensionale. Aceste abordări ale diagnosticului multidimensional privind supradotarea și creativitatea, bazate pe teorii, au avantajele modelelor unidimensionale. Aceste abordări se pot completa perfect,deoarece ele pot reuși cu o mai mare exactitate, prin aportul testelor psihometrice.

Aplicarea multimetodelor, incluzându-le pe cele care sunt mai exacte în testele de stabilire a coeficientului de inteligentă, poate reduce problemele dacă diagnosticul este stabilit cu grijă.

Instrumentele psihologice cele mai uzuale ce permit identificarea copiilor supradotați sunt testele psihologice. Cele mai uzitate sunt Wechsler Intelligence Test for children versiunea III Wisc-III și Stanford-Binet versiunea IV SB-IV. Aceste teste sunt folosite în general pentru copiii obișnuiți, deviațiile de la standard permițând identificarea copiilor supradotați, fǎrǎ a indica gradul și direcția supradotǎrii.

O altǎ posibilitate de a testa copiii supradotați este datǎ de Woodcock Johnson Achievement Test. Testele de acumulare-învățare cele mai folosite sunt Woodcock Johnson și Wide Range. Aceste teste nu mǎsoarǎ abilitǎțile și se folosesc în completarea testelor de inteligențǎ de tip IQ.

La aceste douǎ tipuri de teste se mai adaugǎ și testele de creativitate vizualǎ sau verbalǎ, de exemplu Torrance, completind astfel definitia data de Renzulli asupra supradotǎrii în teoria celor trei inele.

Pentru stabilirea stilurilor optime de învǎțare și educare se mai testeazǎ și abilitțtile vizual-spațiale, auditiv-secvențiale, kinestetice sau senzitive a copiilor. Pentru a întelege supradotații din punct de vedere motivațional, se folosesc teste direcționate spre inteligența spiritualǎ sau inteligența emotionalǎ. Pentru a se stabili orizontul de preocupari ale supradotaților, se monitorizeazǎ inteligența multiplǎ. Creativitatea sau alte calitǎți specifice pot fi, de asemenea, caracterizate și testate atât prin teste standard, cât și prin stabilirea profilului tip de personalitate. În ultima vreme, existǎ o deschidere tot mai mare în testarea mai curind a profilului de personalitate ce se asociazǎ cu caracteristicile supradotǎrii, în paralel cu testele de tip performanțǎ, ce sunt în acest moment clasice.

Deoarece existǎ și riscul unor probleme psihice se utilizeazǎ și teste pentru identificarea stabilitǎții psiho-intelectuale-de exemplu: Multiscore Depression Inventory pentru copii al lui Kaiser, ca și Children’s Depression Inventory al lui Kovac, pentru a sesiza gradul de stabilitate sau de risc pentru probleme psihice.

                                     

3. Bibliografie

  • Alexandru Roșca, Copii superior înzestrați, Editura Institutului de Psihologie al Universității din Cluj la Sibiu, 1941
  • Maria-Liana Stănescu, Instruirea diferențiată a elevilor supradotați, Editura Polirom, Iași, 2002, ISBN 973-683-800-5
  • Yolanda Benito, Copiii supradotați. Educație, dezvoltare emoțională și adaptare socială, Editura Polirom, Iași, 2003, ISBN 973-683-661-4
  • Doru Vlad Popovci, Introducere în psihopedagogia supradotaților, Editura Fundației Humanitas, București, 2004
  • Mihai Jigău, Copiii supradotați, Editura Știință și Tehnică, București, 1994
  • Carmen Crețu, Curriculum diferențiat și personalizat, Editura Polirom, Iași, 1998, ISBN 973-683-202-3
  • Carmen Crețu, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iași, 1997, ISBN 973-683-010-1
                                     

4. Legături externe

  • ro Copii cu înzestrări intelectuale și emoționale excepționale
  • ro Legea privind educația tinerilor supradoțati, capabili de performanță înaltă
  • ro Educația spirituală a copiilor
  • en State Gifted and Talented Definitions June 2004
  • ro Identificarea și valorificarea școlară a copiilor supradotați, Revista de inventică-32/2001, pag 15 PDF
  • ro Date istorice privind problema copiilor supradotați, Revista de inventică-34/2001, pag 26 PDF
                                     
  • Zimbler Theodor Ghincea Matei Grama Vlad Mititelu Educația copiilor supradotați Identificarea copiilor înzestrați și talentați Talent și înzestrare în SUA
  • copilului Cruciada copiilor Educația copiilor supradotați Identificarea copiilor înzestrați și talentați Literatură pentru copii Psihologia copilului
  • Concepte despre supradotare Educația copiilor supradotați Identificarea copiilor înzestrați și talentați Listă de copii supradotați Modele de supradotare Wikimedia
  • curentă. Pentru această categorie de copii s - a proiectat sistemul de educație de excelență, sau educația copiilor supradotați Dezvoltarea capacităților umane
  • pentru Educația Copiilor și Tinerilor Supradotați și Talentați este inițiator al propunerii legislative privind educația tinerilor supradotați și capabili
  • extrem de utile în sistemele mari de educație unde trebuie testați numeroși copii În educația copiilor supradotați se folosesc prin tradiție două teste
  • socio - profesională cât și instabilitatea într - un câmp profesional, ambele variante ducând la eșec în loc de succes. Portal: Educație Educația copiilor supradotați
  • Psihologică Americană și a fost premiat de către Asociația Națională a copiilor supradotați și de către Universitatea din Connecticut, pentru cercetările și
  • iunie. UNICEF Cruciada copiilor Educația copiilor supradotați Identificarea copiilor înzestrați și talentați Literatură pentru copii Psihologia copilului