Back

ⓘ Autonomie, politică. Conform dreptului internațional, un stat sau o regiune se bucură de o deplină autonomie politică dacă nu depinde de nici o legislație, pute ..




Autonomie (politică)
                                     

ⓘ Autonomie (politică)

Conform dreptului internațional, un stat sau o regiune se bucură de o deplină autonomie politică dacă nu depinde de nici o legislație, putere executivă și putere judiciară decât acelea care îi sunt proprii. Statele sau teritoriile au mai fost numite autonome dacă se pot guverna singure pe plan intern, chiar dacă pe plan extern sunt reprezentate de alte state.

                                     

1. Teritorii autonome

Teritoriile autonome se găsesc adesea între granițele unui stat în care trăiesc minorități puternice.

Exemple:

  • Karakalpakstan în Uzbekistan
  • Åland Finlanda
  • Insulele Feroe și Groenlanda aparțin de Danemarca
  • Voivodina și Kosovo aparțin de Serbia – dintre care Kosovo și-a declarat independența pe 17 februarie 2008, ceea ce, la nivel internațional, este disputat până în prezent
  • Kurdistanul Irakian Irak
  • multe republici ale Federației Ruse vezi și Subiectele federale ale Rusiei
  • Republica Autonomă Naxcivan aparține de Azerbaidjan
  • Găgăuzia Moldova
  • uneori fostele colonii, de exemplu cele ale Regatului Unit Imperiul colonial britanic și ale Franței Imperiul colonial francez
  • Azad Jammu și Cașmir Pakistan
  • Republika Srpska și Federația Bosniei și Herțegovinei aparțin de Bosnia și Herțegovina
                                     

2. Autonomie parțială

În anumite arii de competență, o unitate administrativă sau un stat federat care intră în componența unui stat poate lua decizii în privința propriului interes în mod complet independent. De exemplu, cantoanele Elveției au libertate de decizie în toate domeniile care nu sunt în mod expres delegate la nivelul confederației și atâta vreme cât respectivele decizii nu contrazic Constituția Elveției. Printre aceste domenii se găsesc părți ale sistemului de educație, ale securității interne, ale sistemului de asistență socială și ale sistemului de sănătate publică.

Anumite unități administrative ale unui stat centralizat au anumite domenii de competență în care sunt libere să decidă în privința propriilor interese. De exemplu, regiunea franceză Alsacia are o autonomie parțială în privința sistemului de învățământ, care altfel este centralizat. Astfel, Alsacia poate decide asupra proporției și a structurii orelor de germană precum și a utilizării limbii germane în cadrul lecțiilor.

                                     

2.1. Autonomie parțială Cazul Italiei

În ultimii ani, printr-un proces de devoluție, statul italian a transferat unele dintre competențele sale la nivelul regiunilor. În urma transferului de autoritate, acestea se bucură de o certă autonomie. Spre exemplu, sănătatea publică și turismul cad acum mai degrabă în zona de responsabilitate a regiunilor.

Insulele Sicilia și Sardinia precum și zonele de graniță locuite de minorități Friuli-Veneția Giulia, Valle dAosta și Trentino-Tirolul de Sud au la dispoziție o formă de autonomie reglementată de un statut special o lege cu valoare constituțională. În Italia, aceste regiuni sunt numite autonome. În fapt, autonomia financiară a acestor regiuni merge chiar mai departe decât aceea a land-urilor statelor federate din Germania și Austria, celor cinci regiuni italiene fiindu-le permis să folosească între 60% și 100% din taxele pe care le colectează.

                                     

2.2. Autonomie parțială Cazul Spaniei

După 1978, în Spania au apărut 17 regiuni autonome. Constituția le garantează în mod expres autonomia. Însă legea fundamentală fixează doar un cadru flexibil al statutului de autonomie al fiecăreia, ceea ce permite pentru fiecare regiune în parte o autonomie mai largă sau mai strâmtă. În acest context, Țara Bascilor, Navarra și Catalonia, cu statutul autonomiei Cataloniei, iau o poziție specială. Cele trei regiuni au propriile lor corpuri de poliție, Ertzaintza în Țara Bascilor, Policía Foral în Navarra și Mossos d’Esquadra în Catalonia. Aceste roluri excepționale își au rădăcinile în istoria fiecărei regiuni, dat fiind că fiecare dintre ele s-a aflat, vreme de sute de ani, sub presiunea guvernului central de la Madrid care încerca să le remodeleze.

                                     
  • Autonomie din greacă αυτονομία, prin latină autonomia prin franceză autonomie reprezintă, din punct de vedere politic dreptul unui stat, unei regiuni
  • Trentino - Tirolul de Sud și Valle d Aosta, au statut special care le conferă o autonomie politică și posibilități culturale mai mari. O regiune se subdivizează în provincii
  • Libertatea politică cunoscută, de asemenea, și sub numele de autonomie politică sau libertatea de a acționa în sfera politicii este un concept central
  • Politica externă este politica guvernului unui stat suveran sau autonom privind relațiile și tratatele internaționale. Relațiile externe ale României
  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică București 1962. Autentificare Recensămîntul din 21.2.1956, Institutul
  • socialistă autonomă Kosovo în 1990, având un efectiv de întoarcere la statutul de dinaintea anului 1971, când Kosovo nu a dobândit autonomie În 1990 a
  • era crearea unei regiuni autonome de unde și motivația ideologică pentru înființarea regiunii. Din punct de vedere politic se considera că este de preferat
  • Tirolul de Sud Provincia Bozen - Bolzano se bucură de un mare grad de autonomie și relațiile cu Tirolul de Nord și de Est - cele două porțiuni ale bătrânului
  • permis întoarcerea multor refugiați. Provincia Autonomă Kosovo și Metohia a căpătat tot mai multă autonomie și autoguvernare în cadrul Serbiei și Iugoslaviei
  • primit diferite grade de autonomie în cadrul Serbiei. Coaliția aflată la guvernare în Voivodina este compusă din fracțiunile politice Partidul Democrat, Uniți
  • fost precursoarea provinciei actuale Kosovo. Provincia Autonomă Kosovo și Metohia a căpătat autonomie și autoguvernare sporite în cadrul Serbiei și Iugoslaviei