Back

ⓘ Sonet - Către știință ” este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe, publicat pentru prima dată în volumul Al Aaraaf, Tamerlane, and Minor Poems. ..




                                     

ⓘ Sonet - Către știință

"Sonet - Către știință ” este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe, publicat pentru prima dată în volumul Al Aaraaf, Tamerlane, and Minor Poems.

                                     

1. Rezumat

Poe întreabă știința de ce îl persecută pe poet. Știința este scrutătoare, distructivă și interesată doar de realitățile reci. Ea nu va permite poetului să se înalțe pe aripile fanteziei sau chiar să stea liniștit visând sub un copac.

                                     

2. Analiză

"Sonet - Către știință” este o lamentație a poetului asupra pericolelor dezvoltării științifice și a implicațiilor sale negative asupra poeziei și creativității. Poe a trăit și a scris în secolul al XIX-lea în care revoluția industrială europeană traversa Atlanticul și transforma din punct de vedere tehnologic peisajul din estul Statelor Unite, iar poemul său reprezintă o reacție artistică la problemele potențiale ale industrializării Americii. Preocupările lui Poe au fost relevante în fiecare etapă de progres științific, de la Renaștere și până în ziua curentă, deoarece fiecare serie de modificări tehnologice au trezit teama eternă că omul își va distruge propria umanitate în timpul căutării sale entuziaste pentru mașinării mai eficiente.

În particular, "Sonet - Către știință” face aluzie la tensiunea apărută între avansurile anticipative ale Revoluției Industriale și tendințele de orientare spre natură din epoca romanticilor. Romantismul a apărut ca un contraargument la filozofia iluministă a promovării progresului tehnico-științific. Membrii acestei mișcări au încercat să se întoarcă la o stare naturală mai pură și mai inocentă, deoarece au simțit că societatea a corupt bunătatea înnăscută a omului. Poe a fost membru al mișcării romantice americane, iar poetul din sonetul lui Poe explorează în consecință ciocnirea inevitabilă dintre perspectivele romantice asupra vieții și lipsa de chibzuință a industrializării.

Poetul din sonetul lui Poe este îngrijorat și respinge dogmatismul științific pentru că îl consideră prea lipsit de imaginație si stagnant. Pentru el, știința este un prădător sau, ca un vultur, un mâncător de hoituri și i-a paralizat distrugător imaginația cu "realități plictisitoare”. În critica sa adusă științei, el face aluzie la personaje din mitologiile greacă și romană, cum ar fi driadele, nimfele naiade și Diana, zeița romană a vânătorii, descriind exilul lor forțat ca o dovadă că omenirea este prea doritoare să se debaraseze de sufletul ei creativ. Pentru a consolida valoarea trecutului față de valoarea viitorului nechibzuit, Poe folosește o formă tradițională de sonet englezesc pentru a-și prezenta gândurile. Un sonet este format din paisprezece versuri, care, în forma shakespeariană pot fi împărțite în trei catrene eroice și un cuplet eroic, în care schema rimei este ABAB CDCD EFEF GG. Versurile sunt eroice deoarece folosesc pentametrul iambic, adică o serie de cinci iambi, în care fiecare iamb este urmat de o silabă. Forma sonetului a existat de secole, iar atunci când este combinată cu o dicție arhaică, naratorul încearcă să arate frumusețea formelor vechi ca un contrast structural față de urâțenia realităților științifice.

În ciuda mesajului aparent al sonetului, unele detalii din "Sonet - Către știință” ar putea servi pentru subminarea cuvintelor poetului. El personifică ironic știința în primul vers, ceea ce ar putea sugera că recunoaște inconștient o oarecare umanitate a acesteia, chiar și în ceea ce percepe ca influența ridiculizată a științei. Pe de altă parte, personificarea sa poate evidenția incompatibilitatea sa fundamentală cu știința, deoarece el nu o poate ajuta, ci poate doar poetiza lumescul. În plus, utilizarea unei forme rigide de sonet poate, de asemenea, indica faptul că poezia nu are o formă liberă așa cum poetul o caracterizează sau, alternativ, ar putea sugera că unele constrângeri nu indică neapărat distrugerea imaginației.

                                     

3. Istoricul publicării

Poemul a fost publicat pentru prima dată în volumul Al Aaraaf, Tamerlane, and Minor Poems 1829. La mijlocul lui noiembrie 1829, Poe s-a înțeles cu firma Hatch și Dunning din Baltimore să-i publice cel de-al doilea volum de versuri. Este de menționat faptul că acest volum a fost primul în care Poe a publicat versuri sub propriul nume spre deosebire de primul volum de vesuri care a fost atribuit doar "unui bostonian”.

O versiune publicată ulterior a acestui poem conține următoarea notă: "motive particulare - care se referă unele la păcatul plagiatului și altele la data apariției primelor poeme ale lui Tennyson - m-au determinat, după unele ezitări, să republic aceste poezii, compoziții crude ale copilăriei mele timpurii. Acestea sunt tipărite verbatim - fără modificarea textului din ediția originală - data căreia este prea îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”.

Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul "Sonet - Către știință” în volumele Scrieri alese, editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția "Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul "Sonet științei” în Colecția "Povestiri științifico-fantastice” nr. 250, 1965, periodic de literatură pentru tineret editat de revista "Știință și Tehnică”.



                                     
  • 22 noiembrie: José María de Heredia, poet francez, maestrul modern al sonetului francez d. 1905 31 decembrie: Iacob Negruzzi, scriitor și politician
  • Eminescu, București, 1995, colecția Poeți români contemporani 1995 - Sonete Ed. Albatros, București, 1995 1996 - Umbra unui țipăt, Ed. Helicon, Timișoara
  • Oamenii de știință nu sunt siguri când fiecare dintre cele 154 de sonete au fost compuse, dar dovezile sugerează că Shakespeare a scris sonetele de - a lungul
  • ISBN 9780130661029. Accesat în 4 decembrie 2008. Shepard, Stephen 2001 SONET SDH Demystified. McGraw - Hill Professional. pp. 81 82. Accesat în 4 decembrie
  • Sonetul 129 Sonnet 129 este unul dintre cele 154 de sonete scrise de William Shakespeare și publicat în 1609. Este considerat unul dintre sonetele Dark
  • 1970 Balade singaporene, Ed. Tritonic 1970 Țara migrenelor 1970 Sonetele aeriene 1972 Armura de sudoare 1972 Bazarul cu măști, Ed. Eminescu
  • hemeralopia, retinopatia pigmentară etc. a descoperit paternitatea unicului sonet al lui Leonardo da Vinci Se voi star sano osserva questa norma în prolegomena
  • Mrkos. O sută douăzeci și patru se mai poate referi la: soneta 124, una dintre cele 154 de sonete ale lui Shakespeare. Douglas C - 124 Globemaster II, o aeronavă
  • importanți poeți lirici ai literaturii italiene. În special forma perfectă a sonetelor sale s - a impus și în afara spațiului de limbă italiană, influențând lirica