Back

ⓘ Maximă, filozofie. O maximă reprezintă un enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită. Termenul își are etimologia în termenul de or ..




                                     

ⓘ Maximă (filozofie)

O maximă reprezintă un enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită. Termenul își are etimologia în termenul de origine franceză maxime și în termenul latin maxima, scurtat din expresii precum maxima propositio, maxima sententarium.

                                     

1. Deontologia kantiană

În etica deontologică, maximele sunt principii subiective de a acționa: "exprimă regula practică care determna rațiunea conform condițiilor subiectului”. Diferența dintre maxime și legi este accea că "principiile practice sunt judecăți care cuprind o determinare universală a voinței, căreia îi sunt subordonate mai multe reguli practice. Ele sunt subiective sau maxime, cînd condiția este considerată de către subiect ca valabilă numai pentru voința lui; dar sunt obiective sau legi practice, cînd condiția e recunoscută ca obiectivă, adică valabilă pentru voința oricărei ființe raționale”. În cazul imperativelor, ele "sunt deci valabile obiectiv și diferă total de maxime, care nu sunt decît principii subiective”. Imperativul categoric formulat de Immanuel Kant în lucrarea Întemeierea metafizicii moravurilor este cel mai cunoscut exemplu de poruncă: "Acționează numai conform acelei maxime prin care poți vrea totodată ca ea să devină o lege universală ”.

                                     

2. Cunoașterea personală

Michael Polanyi în munca sa pe domeniul cunoașterii tacite a evidențiat importanța maximei atât în modurile cunoașterii implicite, cât și în cele explicite: "Maximele sunt reguli, aplicarea corectă a acestora face parte din arta lor. Maximele pot funcționa doar în cadrul unei cunoașteri personale".

                                     

3. Bibliografie

  • Kant, Immanuel, Critica rațiunii practice, trad. Nicolae Bagdasar, Ed a-2-a, Bucuresti, Universal Enciclopedic Gold, 2010
  • Kant, Immanuel. Întemeierea metafizicii moravurilor, Ed. IRI, București, 1995
                                     
  • filozofia istoriei filosofia matematicii filozofia religiei filozofia științei filozofie analitică - direcție în filozofia contemporană, răspândită mai ales
  • Noțiunea de Realism se referă la un mare număr de curente în filozofie care au ca element comun covingerea că fenomenele există independent de conștiința
  • punct de vedere matematic, un vârf montan este un punct de maxim local, iar vârful de maximă altitudine al unui munte sau lanț muntos este un punct de
  • particular termenul categorie se poate referi la: Categorie filozofică noțiune fundamentală și de maximă generalitate privind obiectele și fenomenele realității
  • verii astronomice este considerată a fi în jurul datei când ziua devine maximă iar noaptea minimă, timp al anului numit solstițiu de vară. Astfel, în
  • interesantă ce se regăsește în această din urmă lucrare este excepția în caz de maximă urgență Este considerat de către mulți drept cel mai important filosof
  • Martin Heidegger. Filozofie critică Immanuel Kant a b c Kantianismul pe phiosophybasics.com Flew, Anthony, Dicționar de filozofie și logică, Editura
  • importanți oameni ai timpului său, atât ca filozof și om de știință, cât și ca om de stat și legiuitor, prin maximele și zicerile sale. Drept dovadă a acestui
  • d. 16 martie 1680 a fost filozof și moralist francez, fin observator al moravurilor și caracterelor, autor al unor Maxime 504 la număr François
  • Voința este un concept filozofic Este foarte importantă în cadrul dezvoltării personale. Reprezintă capacitatea de a transforma intenția în acțiune