ⓘ Free online encyclopedia. Did you know? page 155




                                               

Aripile vomerului

Aripile vomerului sunt două lamele răsucite aflate pe ambele părți ale marginei superioare a vomerului. În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului, se formează astfel un cana ...

                                               

Asterion

Asterionul este un punct craniometric unde se unesc suturile lambdoidă, parietomastoidiană și occipitomastoidiană, aici se află fontanela mastoidiană la nou-născut.

                                               

Bronhie

Bronhiile sunt ramificații ale traheei care au inelele cartilaginoase complet închise. La om traheea se continuă cu două bronhii principale, dreaptă și stângă, care se ramifică în cinci bronhii secundare sau lobare, două bronhii secundare pentru ...

                                               

Bulb rahidian

Bulbul rahidian este porțiunea trunchiului cerebral care face legătură dintre puntea lui Varolio și măduva spinării. Bulbul rahidian este sediul centrilor nervoși responsabili de realizare funcțiilor vitale funcțiilor digestive și reflexelor de p ...

                                               

Canalul auditiv

Canalul auditiv este un tub care conectează urechea externă cu urechea medie. Canalul auditiv uman se extinde de la pinna până la timpan și are aproximativ 35 mm lungime și între 5 și 10 mm diametru.

                                               

Canalul palatin mare

Canalul palatin mare este un canal prin care fosa pterigopalatină comunică cu cavitatea bucală și este format de șanțurile palatine mari ale maxilei și a palatinului. Se deschide pe palatul dur prin orificiul palatin mare. Prin acest canal trec n ...

                                               

Canalul palatovaginal

Canalul palatovaginal este un canal format de șanțul palatovaginal situat pe fața inferioară a procesului vaginal al osului sfenoid și un șanț aflat pe procesul sfenoidal al osului palatin. Prin canalul palatovaginal trec nervul faringian Nervus ...

                                               

Canalul pterigoidian

Canalul pterigoidian sau canalul vidian este un canal ce perforează antero-posterior baza procesului pterigoid a osului sfenoid. Orificiul posterior al canalului se află dedesubtul lingulei sfenoidale, iar orificiul anterior se deschide dedesubtu ...

                                               

Canalul vomerorostral

Canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median, este un canal mic situat pe linia mediană între șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu țesut conjunctiv.

                                               

Canalul vomerovaginal

Canalul vomerovaginal este un canal inconstant între procesul vaginal al osului sfenoid și aripile vomerului, prin care merge o ramură a arterei sfenopalatine.

                                               

Capitulum

Capitulum este denumirea eminenței osoase, rotunde și netede situată la marginea laterală a suprafeței articulare a humerusului. Se articulează cu capul radiusului.

                                               

Cartilaj

Cartilajul este un țesut conjunctiv semidur, elastic și rezistent, care intră în structura unor componente din corpurile oamenilor și animalelor. Cartilajul alcătuiește țesutul cartilaginos, care poate fi de mai multe tipuri: hialin, elastic și f ...

                                               

Cartilajul cricoid

Cartilajul cricoid este unul din cele trei cartilaje neperechi ale scheletului laringelui. Are forma unui inel cu pecete și constituie pivotul pe care se sprijină celelalte cartilaje. Prezintă o porțiune mai subțire numită arcul cartilajului cric ...

                                               

Cârligul pterigoidian

Cârligul pterigoidian este un cârlig ce se curbează lateral, situat la extremitatea inferioară a lamei medială a procesului pterigoid pe care se găsește șanțul cârligului ce servește ca scripete pentru tendonul mușchiului tensor al vălului palatului.

                                               

Ceafă

Ceafa este, în anatomie, partea de dinapoi a gâtului. În cultura tradițională japoneză, ceafa cunoscută în limba japoneză ca unaji 項 era una dintre puținele părți ale corpului femeii în afara feței și mâinilor neacoperite de vestimentația sa. Ac ...

                                               

Celulă Schwann

Celula Schwann este o formațiune de celule gliale ce are ca rol secreția mielinei, astfel formând teaca Schwann. Între două astfel de celule se află câte o strangulație Ranvier. Celule Schwann sunt irepetabile. Odată procesul de demielinizare par ...

                                               

Centura scapulară

Centura scapulară sau centura pectorală este o structură osoasă inelară incompletă, formată din cele două clavicule și scapule, care susține membrele superioare libere, legându-le de trunchi.

                                               

Ciocul sfenoidal

Ciocul sfenoidal este o proeminență anterioară a corpului sfenoidului, în partea de jos a crestei sfenoidului, și se articulează cu aripile vomerului.

                                               

Claviculă

Clavicula este un os lung, dublu curbat și pereche, care formează porțiunea anterioară a centurii scapulare. Este situată transversal între acromionul scapulei și manubriul sternului, la limita dintre torace și gât. Prezintă un corp și două extre ...

                                               

Coapsă

Coapsa reprezintă partea corpului omenesc situată între șold și genunchi. La animale, coapsa este partea superioară a membrelor posterioară, cuprinsă între crupă și gambă.

                                               

Coasa creierului

Coasa creierului este un pliu sagital al durei mater sub formă de coasă ce se extinde în jos pătrunzând în fisura longitudinală cerebrală și separând cele două emisfere cerebrale. Este atașată anterior de Crista galli a osului etmoid, se îndreapt ...

                                               

Cohlee

Cohleea sau melcul osos este o parte componentă a urechii interne, alcătuită dintr-un canal gros răsucit în spirală, care îi conferă o formă de melc. Etimologia provine din limba greacă κοχλίας, kokhlias, însemnând melc. Cohleea colectează inform ...

                                               

Colon

Colonul în anatomie reprezintă penultima parte a intestinului, situându-se între cec și rect. Funcția lui este extragerea apei și a sării din excremente înainte ca acestea să fie eliminate în mediul exterior din organism. Spre deosebire de intest ...

                                               

Colul chirurgical al humerusului

Colul chirurgical al humerusului este porțiunea îngustă a humerusului care se gasește inferior de cei doi tuberculi. Aici se produc frecvent fracturi humerale.

                                               

Condilul occipital

Condilii occipitali sunt două proeminențe aflate pe fețele exocraniane a porțiunilor laterale ale osului occipital. Au o formă ovală sau reniformă cu axurile mari convergente antero-medial așa încât vârfurile anterioare ale condililor tind să se ...

                                               

Cordon ombilical

Cordonul ombilical este un conduct cilindric lung de 50-60 cm, care leagă fătul de placentă, asigurând astfel schimburile nutritive dintre organismul mamei și al fătului. Este compus din gelatina Wharton, o venă și două artere. La naștere, cordon ...

                                               

Corpul osului sfenoid

Corpul osului sfenoid sau corpul sfenoidului, este partea centrală a osului sfenoid, de pe care își au originea aripele mari și aripele mici și procesul pterygoid. Conține sinus sfenoidal. Are o formă cubică, cu șase fețe.

                                               

Corpusculii Ruffini

Corpusculii Ruffini sunt mecanoreceptori cu adaptabilitate lentă, prezenți în țesutul subcutanat al omului. Poartă numele celui care i-a descoperit, Angelo Ruffini, histolog și embriolog italian.

                                               

Cot (anatomie)

Acest articol se referă la denumirea din anatomie. Pentru alte sensuri, vezi și Cot dezambiguizare În anatomie, cotul este partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul.

                                               

Creasta frontală

Creasta frontală este o proeminență liniară situată medial pe fața endocraniană a porțiunii solzoase a osului frontal, ce se extinde superior de la gaura oarbă până la șanțul sinusului sagital superior. Pe creasta frontală se prinde coasa creierului.

                                               

Creasta occipitală externă

Creasta occipitală externă este o creastă verticală aflată pe fața exocraniană a solzului osului occipital, între protuberanța occipitală externă și gaura occipitală.

                                               

Creasta occipitală internă

Creasta occipitală internă este o proeminență liniară ce se află pe fața endocraniană a solzului osului occipital și care coboară vertical de la protuberanța occipitală internă spre marginea posterioară a găurii occipitale. Pe ea se prinde coasa ...

                                               

Creasta sfenoidului

Creasta sfenoidului o creastă verticală pe linia mediană a feței anterioare a corpului sfenoidului ce se articulează cu lama perpendiculară a etmoidului. Contribuie la formarea septului nazal.

                                               

Cutie toracică

Cutie toracică sau coșul pieptului, este o parte din schelet, format din coaste, stern și o parte din coloana vertebrală. Cavitatea interioară formată de thorax se numește în latină Cavum thoracis. În cavitatea toracică se află ca organe principa ...

                                               

Deget

Degetul este extremitatea mobilă, compus din trei sau două falange, care se află la sfârșitul mâinii sau tălpii piciorului. Fiecare mână sau picior are, în mod normal, cinci degete: Degetul mare sau police în latină pollex, deget opozabil; Degetu ...

                                               

Deget de la mână

Acest articol se referă la degetele de la mână. Vezi și deget de la picior. Degetele de la mână reprezintă extremitățile membrelor superioare și sunt în număr de cinci la fiecare mână. Oasele sunt în număr de paisprezece. Degetele de la mână sunt ...

                                               

Deget de la picior

Acest articol se referă la degetele de la picior. Vezi și deget de la mână. Degetele de la picior reprezintă extremitățile membrelor inferioare și sunt în număr de cinci la fiecare picior. Oasele sunt în număr de două la degetul mare și de trei s ...

                                               

Deget mijlociu

Degetul mijlociu, numit și degetul lung este al treilea deget de la mâna omului, situat între degetul arătător și degetul inelar. De obicei este cel mai lung deget din cele cinci. Mai este, de asemenea, numit în anatomie al treilea deget, medius ...

                                               

Dermatom

Un dermatom este o regiune sau suprafață a pielii care este inervată de către un singurnerv spinal. Există opt nervi cervicali, doisprezece nervi toracici, cinci nervi lombari și cinci nervi sacrali. Fiecare din acești nervi conduce stimulii senz ...

                                               

Duoden

Duodenul - având măsura de 12 degete) reprezintă segmentul inițial al intestinului subțire. Acesta leagă stomacul de jejun. Este fixat la peretele posterior al abdomenului prin intermediul peritoneului. Duodenul este legat cu vezica biliară și pa ...

                                               

Dura mater

Dura mater este o membrană fibroasă groasă și foarte rezistentă, reprezentând membrana exterioară din cele trei membrane ale meningelui, care acoperă creierul și măduva spinării. Se află deasupra membranelor pia mater și arahnoida.

                                               

Eminența cruciformă

Eminența cruciformă este o eminența în formă de cruce ce se află pe fața endocraniană a solzului osului occipital formată lateral de șanțurile sinusurilor transverse, inferior de creasta occipitală internă și superior de șanțul sinusului sagital ...

                                               

Epicantus

Epicantus este un pliu cutanat vertical semilunar ce se întinde de la rădăcina nasului spre capătul medial al pleoapei superioare, și care se suprapune pe unghiul medial al ochiului și pe caruncula lacrimală. Prezența sa este normală în viața fet ...

                                               

Epicondilul lateral al humerusului

Epicondilul lateral, situat în extremitatea inferioară a humerusului, reprezintă originea mușchilor epicondilieni laterali.

                                               

Epidermă

Epiderma reprezintă stratul exterior al pielii și este formată din țesut epitelial pluristratificat. Ea are rol de protecție. Pe suprafața ei se găsesc porii de transpirație și firele de păr. La rândul ei, epiderma este alcătuită din 5 straturi: ...

                                               

Epitalamus

Epitalamusul este format din glanda epifiză și un nucleu olfactivo-somatic. Acesta reglează mișcările corpului și capului după sursa de substanțe olfactive. Este format din glada epifiza care secreta melatonina, avand rolul unui ceas biologic si ...

                                               

Eunuc

Cum arătau EUNUCII din Dinastia Qing | GALERIE FOTO, 2 iunie 2014, Silvana Chiujdea, Evenimentul zilei Castrații, super-starurile secolului al XVIII-lea, 5 ianuarie 2011, Cornel Ilie, Historia

                                               

Extremitatea inferioară a humerusului

Extremitatea inferioară a humerusului este aplatizată antero-posterior și usor curbată înainte. Se termină cu o largă suprafață articulară divizată în două de către o mică creastă. Lateral și medial se află cei doi epicondili.

                                               

Falangă (os)

Falanga este un os al degetelor mâinii sau piciorului, cu o lungime de până la 4 sau 5 centimetri, care permite mișcarea degetelor. Fiecare deget are trei falange: Falanga proximală. Falanga distală; Falanga intermediară;

                                               

Filtrum

Filtrumul sau șanțul subnazal la om este o depresiune mediană verticală pe suprafața buzei superioare, care coboară sub septul nazal și se termină în jos prin tuberculul buzei superioare. De o parte și de alta a filtrumului se întind două suprafe ...